CAMARAZI DE FOC

...în ziua când D-zeu a clipit şi a pierdut din privire “salamandrele”, cetele de îngeri au primit un recrut…

CENUŞĂ ŞI VISE

 

26 mai 2010...cineva mai „bombastic” în exprimare ar spune „miercurea neagră” a pompierilor capitalei şi nu numai, eu spun mai alambicat, ziua când profesionalismul şi experienţa au fost reduse la simple vorbe, iar camaraderia a urcat pe un soclu ce nu mai poate fi atins în veci vecilor, iar preţul, preţul plătit este unul de nesuportat.

Alarma mobilului zbiară ca disperata, din difuzor răsună o melodie la modă. Întind mâna şi bâjbâi somnoros după sursa de zgomot, mă uit cu ochii abia cârpiţi de somn, cu o privire tâmpă la ecranul telefonului, este ora 6:00, eh o nouă zi de muncă.

Mă aranjez şi sar în uniformă, îmi iau diplomatul şi cascheta şi plec în viteză, în lift mai fac o scurta iventariere vizuală a aspectului exterior, ecusonul nominal străluceşte în lumina oarbă din lift, aşez ştrengăreşte cascheta pe cap şi îmi fac cu ochiul în oglinda mizeră de la intrarea în bloc.

Urc cu greu în maşina 101, înghesuială ca la balamuc, toată lumea se grăbeşte către locul de muncă. În difuzoarele din maşină zdrăngăne o melodie alertă iar DJ-ul fonfăie ceva abia auzit, halal matinal la radio. Lângă mine stau câteva puştoaice de clasa a X maxim a XII, îşi dau coate şi zâmbesc cu un subânţeles pe care îl înţeleg doar ele, o băbuţă se foieşte şi face ceva tam tam că nu îi oferă nimeni un loc pe scaun „Pe vremea mea se ştia de respect maică, ofeream locu` meu fără să se roage nimeni de mine”, puştoaicele chicotesc şi se strâmbă în spatele băbuţei.

Din difuzoare răzbate o ştire destul de frântă, ceva de un incendiu în desfăşurare, nu prea se înţelege mai nimic aşa că îmi arunc ochii pe geam, este cald, soarele îşi proiectează razele pe pereţii cenuşii ai blocurilor, este sfârşit de primăvară iar pomii sunt înverziţi cu coroanele încărcate de frunziş.

Cobor şi o iau la pas voiniceşte, este deja 07:20 şi la 07:45 trebuie să fiu pe platoul subunităţii, echipat ca la regulament gata de raportul de dimineaţă, noul comandant nu glumeşte în privinţa siguranţei şi disciplinei subordonaţilor.

Mă echipez în mare grabă şi ajung pe platou, toată lumea se află lângă vechea rampă, şoşotesc ca nişte babe puse pe bârfă, cineva strigă la mine întrebând ce noutăţi am, privesc puţin nesigur şi întreb la ce se referă, se apropie şi îmi şopteşte o chestie de mai să cad pe spate  „A murit unul de la Dămăroaia şi mai este unul rănit rău, e foc mare la Dragon”.

Mă dau un pas în spate şi privesc consternat „Dute mă nebunule, vi cu bancuri de 2 lei”, în acel moment îmi amintesc de ştirea din maşină, mă uit la restul colegilor, toţi sunt cenuşii la faţă şi s-au înghesuit unii lîngă alţii precum oile atacate de lupi. Merg în centrală şi sun la Dămăroaia, colegul de la capătul firului îmi confirmă cele auzite, a decedat Ungureanu Ionuţ-Cristian, iar cel rănit este Dumitru Comşa.

În orele ce au urmat zvonurile au avut întâietate, cineva spune că mai sunt 2 decedaţi, un subofiţer şi un elev venit în practică, ştirea este infirmată după cca 20 de minute.

            Toată conducerea IGSU şi ISU Bucureşti se află la locul intervenţiei, canalele de ştiri nu mai contenesc cu transmisiile, pe unul din canale apare purtătorul nostru de cuvânt, Anca Onofrei, este extrem de palidă şi are o voce parcă din altă lume, spune că deocamdată, nu se poate acţiona din interior, echipele aflate la faţa locului încearcă să limiteze incendiul, însă fumul este foarte înecăcios. Recomandă locuitorilor din zonă să închidă ferestrele, acest fum fiind periculos pentru sănătate. Bombardamentul mediatic a durat zile în şir, zvonurile şi informaţiile certe au avut darul să bulverseze pe toată lumea.

 http://www.hotnews.ro

„Am fost azi din intimplare acolo. Oricum o dai e jale mare. Sint multi bani pierduti, mult timp si totul aiurea...

Nu cred ca a murit nici un pompier. Pompierii stateau mai mult de caterinca decit de stins (cred ca doar vreo patru oameni erau cocotati pe scari sa stinga focul si asta de la distanta destul de mare. Ma rog, mass-media e cum e si stim si noi asta.

Politia dadea din miini de te apuca si risul.

Singurii oameni care era aproape de flacari erau ROMANII, care furau marfa cu baxurile!!!! Nu conta ce. La inceput am crezut ca sint proprietarii magazinelor, dar dupa ce am auzit frinturi de discutie, mi s-a facut sila, m-am rasucit pe calciie si am plecat in alta directie.

Ceva mai incolo, niste chinezi vorbeau cu niste romani despre cum sa rezolve situatia, ca pierderea sa fie numai marfa din flacari, nu si luni intregi de lipsa de vinzare.

Ca au dat ei foc la acte si marfa... nu ma intereseaza. Daca legile ar fi bune si corecte, nici nu ar fi oamenii tentati sa faca asa ceva, si-ar vedea de treaba inainte.

E trist citi oameni am vazut STIND sa se holbeze aiurea. Sute de oameni (nu exagerez) care faceau poze, filmau sau doar rideau la flacari.

Am vazut incendii de acelasi gen in alta tara, mai nordica de felul ei.... Toti oamenii au pus umarul sa scoata marfa de unde se mai putea scoate, au cerut masti si extinctoare, orice ajutor conta. Ai lor pot. Ai nostri rid.”

 http://www.hotnews.ro

„degeaba vorbiti voi pentru ca eu unu lucrez an draqgonu 5 si am fost acolo de la ora 5 fara cva unde incepuse sa se vada fumul negru si masinile de pompieri care abia veneau cate una an sir indian ce era de facut acolo daca complexu e plin de toate prostiile imflamabile si dumnezeu mai stie ce era pe acolo era de asteptat ca pompierii sa nu faca fata la un complex cu 2 etaje arhiplin cu toate porcariile deci care nu dati cu sapa pe acolo nu va mai bagati an seama cu comentarii aiurea si app un pompier mort 3 chinezii bagati an pamant (2metri avari au intrat dupa bani:))) )”

 www.semperfidelis.ro

„Am fost unul dintre cei care ne-am chinuit sa scoatem masca topita de pe fata elevului sergent...ufffff....este doar un copil, a iesit din nenorocita aia de cladire cu echipamentul arzand, tot corpul ii era cuprins de un tremur spasmodic...cu greu am reusit sa indepartam ce a ramas din masca si echipament, filmele de la hollywood nu ar putea reproduce figurile noastre incrancenate, pline de funingine si cu grimase de neputinta la auzul urletelor si la vederea corpului plapand care se zbatea. A venit in practica pt o perioada de 3 luni la una din subunitatile grupului 2, este anul 1 la Boldesti si are arsuri in proportie de cca 60% din suprafata corporala. Am vazut destul de multe in profesia asta, dar cele vazute ieri au spulberat toata increderea pe care inca o aveam in puterea de a infrunta destinul. Segentul major care a murit salvand viata unuia din colegi...impresionant, terifianta imaginea pe care am vazuto noi cei de acolo, avea capul carbonizat si mainile stranse la piept, sau cel putin asta am apucat eu sa observ. Imi este greu sa astern cele vazute si simtite, inca am mirosul de fum impregnat in plamani, imaginile celor vazute acolo, imi apar ca niste flashuri...nu am avut taria necesara sa merg si sa ii aduc un ultim omagiu colegului cazut la datorie, doar mai pot sa plang, usor, usor, cu un nod imens in gat incerc sa nu fiu auzit de sotie...urata zi.”

 www.semperfidelis.ro

„Desi ieri toata ziua s-a auzit in mai multe randuri ca si celalat pompier ,care practic a iesit cu echipamentul in flacari din incendiu cu casca carbonizata si masca topita pe fata a murit,va anunt cu bucurie ca nu este asa!!

a fost operat ,a fost in stare critica si aseara tarziu dupa multe insistente si asteptari mi s-a confirmat ca virgula colegul nostru este bine si este stabil

comsa ,suntem langa tine, trebuie sa invingi!

Dumnezeu sa il ajute si sa il insanatoseasca

ieri ,in bratele colegilor mei ,cu ultimele puteri inainte sa intre in coma a soptit..mai este un coleg inauntru din pacate ,pentru sg maj Ungureanu Ionut a fost prea tarziu

astazi la ora 12 la Detasamentul de pompieri DAMAROAIA va suna pentru ultima data alarma pentru colegul nostru ,decedat in incendiul de la Dragonul rosu

vom fi acolo pentru a acorda onorul unui tanar pompier care a cazut la datorie! toti pompierii care nu sunt in ture vor fi acolo

Dumnezeu sa-l ierte si sa ne ocroteasca pe toti!”

În acest timp pompierii au luptat cu flăcările zile în şir, pe lângă flăcări, fum, diverse acuze, au trebuit să lupte şi cu „coioţii” care au mirosit o sursă de venit în munţii de mărfuri împrăştiate pe toata suprafaţa afectată de incendiu.

Nu am avut timp să plângem pentru neputinţa noastră, nu am plâns cum se cuvine, doar am strâns din dinţi şi am înghiţit lacrimile deşertăciunii omeneşti, iar în sufletele noastre am simţit cum se insinuează şi muşcă teribila frică.

În decursul anului 2013 am urmat cursul de prim ajutor organizat la „Centrul de formare şi pregătire în descarcerare şi asistenţă medicală de urgenţă - Bucureşti -Detaşamentul "Chimiştilor"”, acolo am avut ocazia sa cunosc un om de toată isprava, pe Necula Mihai alias Nek,  hâtru şi tenace cum îi stă bine unui militar, din vorbă în vorbă am aflat că a fost coleg pe aceeaşi tură de serviciu cu Ungureanu, povestea cu obidă şi ochii întunecaţi de o durere surdă, ultimele ore petrecute alături de Ionuţ, asistenţa numeroasă privea la acest om sorbindui cu nesaţ fiecare cuvânt. Din păcate nu am farmecul lui la povestit, dar poate că va binevoi la un moment dat să aştearnă pe hârtie povestea şi să o ofere spre citire.

Ce a rămas ? O familie îndurerată, un tată care după cca  1 an de la tragicul eveniment, a renunţat la viaţă pentru a fi alături de fiu în lumea de dincolo, amintirea că în data de 26 mai 2010 la ora 04:25 iadul a avut bilet de voie pe meleagurile cutreierate odinioară de ciobanul Bucur… şi o fotografie…o fotografie care are imortalizat un chip şi arată lumii eroul care s-a stins între anotimpuri …un chip ingenuu priveşte prin parbrizele bătrânelor APCA… în ziua când D-zeu a clipit şi a pierdut din privire “salamandrele”, cetele de îngeri au primit un recrut.

 Dumnezeu să-l odihnească în pace…

 

Sublocotenent post-mortem Ionuţ-Cristian Ungureanu,

născut în Municipiul Slatina la data de 30.11.1986

decedat în data de 26.05.2010 la vârsta de 23 ani