INTERMEZZO ÎNTRE TRECUT ȘI PREZENT
Istorie și ...
flăcări
Este o zi rece
de toamnă. Încă de la primele ore ale dimineții, o ploaie măruntă și mohorâtă a
început să se cearnă din cerul plumburiu. Stropii mici și grei năvălesc
necontenit spre pământ, într-un ritm aproape infernal. Pe străzile pustii care
delimitează Halele Centrale Obor, niciun trecător nu se încumetă să dea piept
cu ploaia rece de toamnă. Doar eu fac notă discordantă, rătăcesc puțin visător
și privesc melancolic clădirilor ce mă înconjoară. Majoritatea încă abundă de
istorie și reamintesc de ceea ce a fost odată Oborul, sunt rămășițele unei lumi
aproape pierdute și chiar uitate. Mă îndrept spre hala mare, acolo sunt
tarabele cu vitrine aliniate pe câteva culoare, luminate decent de câteva neoane
aproximativ chioare, dar tixite cu tot felul de mărfuri și alimente. „Bosulică,
îţi dau un muşchiuleţ?“, „Domnucu un pantof de firmă ?“, negustorii mă
asaltează mult prea amical în timp ce trec prin faţa tarabelor, iar eu mă
întreb dacă nu cumva m-am îmbrăcat prea bine și astfel atrag atenția. Renunţ să
mă autoevaluez când văd că mai toţi trecătorii sunt ademeniţi în același mod și
mă îndrept spre ieșire. Ploaia este încă prezentă și parcă a apărut și un soi
ciudat de ceață. Privesc la amalgamul de construcții, arhitectura noilor
clădiri contrastează destul de puternic cu aspectul boem al clădirilor ridicate
în perioada anilor 1900 – 1950...și gândul îmi zboară involuntar la
începuturile istoriei pieței...
 |
| Interior hala |
 |
| Interior hala |
Halele Centrale Obor este parte integrantă a istoriei moderne a Pieței Obor, acest fapt se poate analiza prin raportarea situației existente la datele furnizate de o serie de documente istorice și cartografice.
Conform listei
monumentelor istorice ale Municipiului București din 2004, la poziția nr. 2275,
cod LMI 2004 B-II-m-B-19947, se află: Halele Centrale Obor, datate 1937 - 1950,
cu adresa: Str.Ziduri Moși 3-5, sect.2. dar până a se ajunge la aceasta a fost
cale lungă...
Prima atestare
documentară a Pieței Obor datează din secolul al XVII-lea, când este pomenită
în actele Mănăstirii Stelea sub denumirea de „Târgul de
Afară”, numit și „Oborul” sau „Oborul de vite”. De-a lungul timpului actuala zonă
a Oborului și-a schimbat denumirea :
·
anterior sec.XIX : Câmpul Moșilor + Piața
Târgului de Afară;
·
în secolul XIX : Câmpul Moșilor + Oborul
sau Oborul Târgului de Afară
·
în secolul XX : Târgul Moșilor, Oborul,
Piața Obor;
Străzile care o delimitează s-au numit, în ordine
cronologică:
·
Calea la Afumați = Podul cel mare care merge la
Târgu de Afară(1702) = Podul Târgului de Afară (1852) = Calea Moșilor (nume neschimbat
din 1871);
·
La Focșani=str.Colentini/Colentina=Șos.Colentina=G-ral
Lambru=Șos.Colentina;
·
Șos.Mihai Bravu (nume neschimbat din 1871);
·
Str.Chiristigiilor (nume neschimbat din 1871);
·
Str. Zidurile (1871) = Str. Ziduri Moși (nume
neschimbat din 1923).
În volumul
„Străzi vechi din Bucureştiul de azi“, scris de Alexandru Ofrim, se aduc
mărturii și povești referitoare la istoria Pieței Obor: „Pe lângă cele două
mari «târguri dinlăuntru», Târgul de Sus şi Târgul de Jos, oraşul a avut nevoie
şi de un târg exterior, unde să poată fi aduse spre vânzare animale vii. La
început, Târgul de afară s-a aflat în perimetrul Batiştei şi a fost mereu
mutat, pe măsură ce oraşul se extindea. La sfarșitul secolului al
XVIII-lea, Voievodul Nicolae Mavrogheni (1786-1790) statornicește acest
târg în zona pieței Obor.
Pe Podul Târgului de afară erau duşi
condamnaţii la moarte, într-un car cu boi şi cu sentinţa atârnată de gât:
tâlharii, calpuzanii (falsificatori de bani), trădătorii, pretendenţii la
domnie, haiducii. Obiceiul era ca trupurile spânzuraţilor să fie lăsate
atârnate multă vreme, pradă corbilor.
În 1718,
italianul Anton Maria del Chiaro semnala un obicei legat de acest loc. În drum
spre spânzurătoare, condamnatul la moarte străbătea Podul Târgului de afară,
unde, la „fiecare crâşmă pe lângă care va trece, toate femeile îi vor ieşi în
cale cu căni pline de vin, îndemnându-l să bea vârtos, ca să nu-l cuprindă
teama de moartea apropiată. Uimitor este că însăşi mama sau soţia osânditului,
care îl însoţesc şi asistă la moartea lui, îl îndeamnă să bea, astfel încât
acel biet nenorocit, ameţit de vin, își încheie zilele fără a-şi da seama de ce
moarte piere”.
În anul 1823 execuţiile
publice în zilele de târg au fost interzise de domnitorul Grigore Ghica (1822 –
1828), dar spânzurătoarea a rămas neatinsă până în 1870, când a fost demontată.
În anul 1877
în Piața Obor, pe locul spânzurătorii, negustorii care-și vindeau acolo marfa
au ridicat o cruce de piatră, numită „Crucea negustorilor”, spre a sfinți acel
loc. Crucea de piatră, care „s-au făcutu prin buna voință și cheltuiala lui
Marin Ștefan (Bursan)”, aflată la intersecția dintre Șoseaua Pantelimon cu
str. Chiristigii era înscrisă în Lista Monumentelor Istorice din 2004, cu cod
LMI B-IV-m-B-20112. În 2009, pentru a face loc proiectului de reamenajare a
pieții, primarul Neculai Onțanu a dispus mutarea crucii în fața
Primăriei sectorului 2 și a rebotezat-o „Crucea independenței”.
În Obor în anul
1865 are loc pentru prima data „Expoziția
Națională de la Moși, de vite, flori , de legume, de produse agricole și
industriale”. Expoziția se organizează la nord-est de Câmpul Moșilor, în
incinta clădirii în care s-a aflat tipografia lui Ion Heliade Rădulescu. Au
fost prezentate cca. 1200 de exponate , de produse agricole, vite, produse
animale, obiecte ale industrie casnice și ale meseriilor.
Principele
Carol vizitează pentru prima dată la 18 iunie 1867 Târgul Moșilor : „Moșii
formează pentru oraș și împrejurimi un eveniment important. Chiar dacă din sate
îndepartate, populația țărănească se îngrămădește aici. Pitorești sunt
expozițiile de marfă ale olarilor și lucrătorilor în lemn,....Mai ales sunt
însă călușarii, dansatorii în costum național, care dau Moșilor coloritul lor
de sărbătoare populară..... ; ca în Prater ... toate tarafurile de lăutari
din oraș și împrejurimi își cântă aici ariile ... ” consemneaza Principele
Carol în Vol. III al Memoriilor.
Între anii
1881-1926 în mod regulat regii Carol I și Ferdinand sau reprezentanții lor vor
participa la Loja Moșilor în chioșcul rezervat autorităților.
La data de 20
noiembrie 1890 Primaria orașului București devenită proprietara terenului, va
lua primele măsuri în vederea organizării activității și încasării taxelor
cuvenite . „Prin efectuarea platei exproprierii Târgului Moșilor Comuna
intrand în stăpanirea acestui teren , conform despozițiilor luate de D-voastra
[adica de primarul Bucureștiului , Emil Protopopescu-Pake]....am instalat
agenți...cu încasare în mod provizoriu , până la prununțarea Consiliului , a
chiriilor pentru carele cu poveri ce staționează pe acel loc...”. se propun
apoi măsuri de funcționare administrativă (angajați, atribuții, chirii etc.). Ulterior, în
1936, târgul a fost mult îngustat prin construirea Halelor Centrale Obor şi a
parcului.
Târgul Moșilor continuă să se organizeze chiar și în perioada comunistă, mai precis între
anii 1950-1960, fără a se pomeni de sărbatoarea religioasa de care este legat, în schimb se păstrează componența de bâlci și se pune accent pe manifestările folcloric .
Odată cu restructurarea urbanistică a zonei, importanța
Pieței Obor scade iar sărbatoarea este anulată și înlocuită cu "Sărbatoarea recoltei " care se organizează și în prezent în luna octombrie.
Construcția
Halelor Centrale Obor a început în octombrie 1936 după proiectul arhitecților Octav
Doicescu, Ion Fonescu și Dan Iovănescu, execuția aparținând antreprizei ing. S.
Neicu și uzinelor Reșita. După demisia din același an a arh. Octav Doicescu,
lucrarea a fost preluată de arh. Horia Creangă.
 |
| Articol din presa vremii |
 |
| Articol din presa vremii |
 |
| Proiectul initial |
La
jumatatea secolului trecut, Halele Centrale Obor erau cele mai moderne din
Europa. Inițial terenul destinat complexului comercial avea 15 ha, proiectul
halei echipei Horia Creangă – Haralamb Georgescu cuprindea 5 compartimente
funcționale de 45 x 105 m fiecare, cu destinații diferite:legume - fructe,
carne, peste, păsări vii, brânzeturi, produse alimentare conservate etc.
Între
compartimente, pe toată lungimea și înălțimea acestora, s-au prevăzut 4 corpuri
frigorifice, dezvoltate pe trei nivele de depozitare, cu parterul liber pe 4 m,
permițând comunicarea dintre compartimente. Aceste corpuri puteau fi prelungite
cu încă 65 m. Laturile mici ale volumului halei erau terminate cu spațiile
destinate birourilor și laboratoarelor.
Această soluție permitea
realizarea în etape a construcției, odată cu un compartiment de hală urmând a
se realiza și depozitele frigorifice corespunzătoare.
Corpurile
depozitelor, ca și cele ale birourilor și ale laboratoarelor, de la capetele construcției,
cu structură de cadre de beton armat, constituiau totodată niște "piloni
constructivi", pe care era simplu rezemată structura metalică a
acoperisului halei (grinzi cu zăbrele), prevăzute cu luminatoare. Subsolul
cuprinde toate spațiile tehnice necesare, spații de depozitare, magazii ale
magazinelor de la parter, crematorii etc.
Fațada dinspre
nord, vitrată complet în dreptul compartimentelor halei, este ritmată de zonele
pline care marchează corpurile frigorifice, în timp ce fațadele de est și vest
au o exprimare corespunzătoare spațiilor mici, repetabile, pe care le exprimă.
Proiectul este
aprobat de către primărie și se începe execuția lucrărilor cu modoficările
necesare subsolului început în 1936 de către arh. O. Doicescu. Scheletul
metalic este executat de Uzinele și Domeniilor Reșița. În septembrie 1941 după
montarea scheletului metalic lucrările sunt sistate din lipsă de fonduri. Lucrările
sunt reluate în plin război în anul 1942 cu câteva modoficări față de proiectul
original, hala fiind gândită acum ca un obiect autosuficient, cu posibilități
reduse de extindere ulterioară.
Ea va fi
destinată și comerțului pentru populație, nu doar celui en-gross ca în varianta
inițială. Volumul cu dimensiuni mai reduse 159x70 păstreză caracterul
proiectului ințial. Halele Obor au fost inaugurate în 1950. La interior, pe
pereții se păstrează reprezentări grafice de mari dimensiuni legate de
funcțiunea clădirii specifice epocii.
Halale Obor
sunt astăzi într-o stare de degradare majoră atât din punct de vedere
architectural cât si tehnic. Imaginea exterioară a volumului compact este
în continuare impresionantă deși finisajele sunt degradate de vreme și alterări
ulterioare.
Utilajele
tehnice interioare și exterioare sunt majoritate în paragină, reprezentativ fiind
răcitorul exterior halei denumit Uzina de
Frig, dezafectată de ceva ani și care avea ca principiu de funcționare
turnul de răcire cu cădere de apă, o metodă foarte ingenioasă și economică
pentru vremea ei.
Din păcatea Uzina de Frig a fost distrusă aproape în
totalitate în decursul anului 2014 de un incendiu devastator, mai pe larg:
-
în data de 30.06.2014 la ora 00:55 dispecerii
Inspectoratului pentru Situaţii de
Urgenţă „Dealu Spirii” al
Municipiului Bucureşti au alertat Detașamentul de Pompieri Obor – Garda Obor de
producerea unui incendiu la Uzina de
Frig situată pe Aleea Câmpul Moşilor nr. 5, Sector 2, București. Garda de
Intervenție Obor a Detașamentului de Pompieri Obor s-a deplasat la locul intervenției
cu 3 autospeciale de lucru cu apă şi spumă, 1 autoscară mecanică, un echipaj de
descarcerare și un echipaj de prim ajutor.
La sosirea la
locul intervenţiei, la ora 00:58, Șeful Gărzii de Intervenție Obor din
cadrul Detașamentului de Pompieri Obor a efectuat recunoașterea la clădirea incendiată, în
urma careia s-a constatat că incendiul se manifesta violent cu degajari masive
de fum la nivelul acoperișului uzinei
dezafectate, în curtea interioară a uzinei și la un stand din interiorul Complexului
Comercial Obor.
În urma analizei asupra situaţiei de la locul
intervenţiei şi în conformitate cu procedura privitoare la intervenţiile la
clădirile declarate monumente istorice, dispeceratul Inspectoratului pentru
Situaţii de Urgenţă „Dealu Spirii” al Municipiului Bucureşti a suplinit tehnica
de intervenţie mobilizând un total de 18 autospeciale. Incendiul a fost
lichidat în jurul orei 04:15.
......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................
Ca o notă de interes, cca. 90% din personalul care a participat la localizarea și stingerea acestui incendiu, este același cu personalul care s-a remarcat la incendiul izbucnit în iunie 2012 la un alt monument istoric de renume al capitalei, și anume Moara lui Assan.
... tresar
scurt, o picătură a reușit să treacă de umbrelă și să mă trezească din reverie,
undeva pe o grindă sub streașina unei case dărăpănate, o pasăre stă zgribulită
și murată. Penele îi sunt ude leoarcă, iar gheruțele ascuțite le are înfipte
adânc în grindă. Ochii mici îi are închiși, iar aripile fine și delicate le are
strânse pe lângă corpul zgribulit. Șiroaiele de apă i se scurg pe pene, iar ea
este încremenită, picotește. Nu face nicio mișcare de parcă ar fi o
statuie...și eu îmi vad de drum trecând chircit sub adăpostul umbrelei pe lângă
silueta cenușie și lugubra scaldată în bruma serii a
rămășițelor Uzinei de Frig.
 | ||||
| Fundatia actualei piete |
 |
| Instantaneu din timpul unei recunoasteri in obiectiv efectuate de pompieri |
 |
| Asa arata uzina de frig inainte de incendiu |
 |
| Uzina de frig la ceva timp dupa incendiu |
Notă: La baza acestui material a fost folosită următoarea bibliografie :
-
Biblioteca Națională – Colecția Periodice românești vechi;
-
Alexandru Ofrim – Străzi Vechi din Bucureștiul de azi;
..............................................................................................................................
