luni, 15 august 2016

NEPĂSAREA



"Din toate păcatele omeneşti, cel mai detestabil rămâne, fără putinţă de tăgadă, nepăsarea, augusta indiferenţă a omului faţă de suferinţele şi durerile omului de lângă el." - Aurel Baranga
                                 

DE-A RÂSUL-PLÂNSUL PE LINIA LUI 43M

 

14 august 2016...ultima zi de răsfăț pe litoral, după o scurtă alergătură la Cimitirul Ortodox Central și o vizită în pași de  maraton prin Centrul Vechi al orașului Constanța, mă îndrept alene spre parcul Tomis, târăsc cu toata încredere trolerul, geanta de voiaj și rucsacul, parcă am plumb în picioare iar bagajele sunt grele și prea multe pentru o vacanță de 5 zile, privirile îmi sunt lipite de geamurile cochetelor magazine înșirate pe str.Mircea cel Bătrân, îmi aduce aminte de copilărie cănd mă trimitea mama să cumpăr pâine, iar la întoarcere spre casă trăgeam cu chiu cu vai bine cunoscuta pungă de 1 leu cu cele 4 pâini rotunde și atârnam cu privirile întâi pe geamul de la librăria din sat, unde tanti Tanța și nea Fănel librarul așezau cu meșteșug numai de ei știut tot felul de minunății, cărți, jucării, sau la geamurile mari și luminoase de la "Magazin Mixt" unde bătrânul "Catalin" Augustin și mai târziu nea Titi Cătălin și nea Gheorghiță împodobeau cu multă pricepere vitrinele de stăteam câteva zeci de minute cu gura căscată la bascheții chinezești sau la radioul RIC, așa zis strămoșul iPodu-lui...vremuri demult apuse.
Privesc puțin dezorientat după cineva care să îmi ofere ceva indicații, cei aproape 10 ani petrecuți în copilărie pe caldarâmurile din Inel II sunt nefolositori în contextul amplelor schimbări survenite în peisaj. Apelez la un cuplu trecut bine de 70 ani, binevoitori îmi indică ce mașină mă poate debarca la gară, un moșulică aflat în apropiere chiar merge cu mine pâna la marginea parcului explicând destul de savant cum trebuie să parcurg cei cca 300 de metri până în stația lui 2-43.
Ajung în stația mult căutată și aștept...și aștept...și iar aștept, 27 de minute pierdute din viață, parcă vine din capitală așa greu își face apariția. Și apar chiar doua mașini,       un 2-43 și un 43M, privesc puțin nelămurit și apelez la o doamnă mai dolofană să mă lămurească, care, cum, unde ajunge și mă lămurește în viteză "Dragule 43M este mai bun, te lasă exact la gara, 2-43 te va duce la poarta 6". Mă îndrept spre 2-43, tipa țipă din rărunchi și se burzuluiește la mine să mă urc în 43M pe un ton de ar baga și un surd în spital, cedez în ultimă instanță și mă îngrămădesc în 43M.
"Căldură mare, mon cher!" ar exclama Caragiale, și sincer parcă aș fi într-un cuptor imens, undeva în față lângă cabina șoferului se bănănăie un moșulică bine afumat, se ține de o bară dar stă mai mult sprijinit de ceilalți călători, mă pufnește puțin răsul dar îl maschez subtil sub o mustaceală și o privire aruncată pe geam.  Lângă mine pe scaune își fac "siesta" 5-6 puști de cca 18-19 ani, își aruncă unii altora ceva glume numai de ei înțelese, aș vrea să mă reped puțin în frezele lor și să îi "flocăiesc" puțin, stau pe scaune iar pe lângă ei stând în picioare sunt cîteva persoane înaintate în vîrstă, femei cu copii în brațe și domnișoare firave car par că se topesc în aerul încins.
Mașina șerpuiește alene pe străzile pline de gropi, mai pufăie din cănd în când la sosire sau plecare din stație, gândurile îmi zboară aiurea, intru și în criză de timp este ora 13:20 și parcă gara se află la capătul pământului, la ora 14:00 am transportul către capitală...uff.
La un moment dat mașină dă să plece din stația și se oprește ca poticnită, se aude o vânzoleală și ceva murmure, privesc la cabina șoferului și îl văd foarte agitat. Coaboară din mașină și tot gesticulează, lumea se uită pe geam la el ca la spectacol. Mă îndrept spre ușă să vad ce tot face de nu plecăm, în treacăt aud spunând pe cineva că a căzut un om pe șosea.
Mă precipit pe ușă, undeva în fața mașinii, căzut cu capul pe carosabil este acel moșulică care bănănăia mai devreme pe culoarul mașinii, tot încearcă să se ridice fără șanse de reușită, cei aflați în mașină vociferează iritați, câțiva mai vocali strigă mai în glumă mai în serios "Beați bă mințile acasă nu pă șosea", "Al dreacu bețiv îl poată dracii pe stradă", nici unul nu dă semne că ar vrea să îl ajute, alerg către cel căzut, de undeva de pe față îi curge sânge, un sânge roșu aprins care deja formează o mică baltă, lângă mine apare și o fată, bâlbîie ceva că ar lucra pe ambulanță.
Îi spun că trebuie să oprim sângerarea, mă corectează și spune "Poate hemostază...", o las ca pe ea, cere de la cineva din mașină un tricou, îi este dat un pachet cu șervețele umede și începe să le arunce în neștire pe capul celui căzut.
O rog să se liniștească și să sune la 112, iau câteva șervețele și șterg sângele de pe față, undeva deasupra piramidei nazale se vede o mică rană deschisă, presez locul cu șervețele și în același timp comunic cu respectivul, este conștient, vorbește detul de anevoios, răspunde mormăit, halena alcoolică îmi confirmă ce observasem mai devreme, beție totală...Doamne ce mai miroase a alcool amestecat cu parfumul provenit de la șervețele, brusc am o stare de greață.
Îl rog pe șofer să mă ajute să îl așezam în așa fel încât capul să fie puțin mai sus ca restul corpului, între timp fata vorbește cu cei de la 112, întreabă pe șofer ce adresă este, din poziția în care mă aflu observ lejer undeva sub coaroana copacului din stație o tabliță cu un număr și ceva mai încolo altă tabliță cu numele străzii, îi comunic adresa str.Răscoalei 1907 nr.61, șoferul adaugă la adresă numele stației Colegiul Constantin Brătescu, termină convorbirea și vine lângă pacient, încearcă și ea să vorbească cu el, aceleași bolboroseli fără noimă, se înțelege destul de greu un nume turcesc, încercăm toaletarea rănii, aplicam un alt pansament cu servețele parfumate și îl așezăm în poziția de siguranță. Pe locul în care căzuse am găsit o pereche de ochelari, o baterie de telefon și un șirag de mătănii, am așezat toate acestea lângă el să nu "facă"    picioare.
În tot acest timp nimeni, dar absolut nimeni nu a coborat din mașină să vadă dacă ne descurcăm (oare dacă îl buzunăream se manifesta cineva?), sau să ajute cu ceva, puștanii cu chef de glume au băgat coada între picioare coborând prin spatele mașinii și au urcat în mașina aflată în spate (cred că au făcut meditații acasă cu părinții pentru astfel de cazuri), la fel au procedat și ceilalți călători. Între timp se aude sirena ambulanței, din curtea de lângă stație apare un munte de bărbat care țipa ca nebunul să sunăm să vină SMURD-ul, încerc să îl lămuresc că deja am luat legătura la 112, NICI O ȘANSĂ, o ține pe a lui "Să vină SMURDU, aștia vin repede domle", insistă enervant "Bă nene cheamă SMURD-ul!", chiar se apucă să sune, noroc că sunetul sirenei se materializează cu apariția unei ambulanțe, timp de raspuns cca 7-9 minute.
Asistenta de pe ambulanță se apucă să își facă treaba, o ajut cu gulerul cervical, după care împreună cu șoferul ambulanței îl așezăm pe petrecăreț pe targă.
Îl chestionez pe șoferul mașinii cum s-a întâmplat totul...
Ce s-a întâmplat de fapt? Moșulică a coborât și din lipsă de frâne (alcoolul ce să îi faci!) s-a repezit cu fruntea în zidul clădirii din față, acum nici zidul nu a rămas dator, îi trase o zgaibă de toată frumusețea pe față și îi înfipse un șpiț în dos încât la aruncat grămadă pe pomul aflat lângă stație, pomul a avut și el mândria lui și nu la ținut în brațe, așa a ajuns cu capul pe carosabil, la cca 1 metru în fața roții dreapta față.
Deja mă aflam în criză de timp, așa că am întrebat dacă mai este nevoie de aportul meu, domnișoara care a intervenit o dată cu mine a spus că a oferit toate datele necesare, așa că am luat bagăjelul și hop țop în prima mașină, cu toată aventura povestită mai sus am ajuns la gară exact la 13:55, timp cât să îmi iau o apă minerală și să îmi trag sufletul.
De reflectat asupra nepăsării celor din mașina 2-43M? Nop...este ceva normal, care frizează bunul simț, dar democrația a venit la pachet și cu nesimțire, este ceva generalizat, ne naştem cu bun simţ, dar prin nivelul educaţiei acumulăm sau pierdem din el, adaptat pentru nivelul de înțelegere al fiecăruia, dobândim și politeţea care implică generozitate, simţ al dreptăţii, al frumosului, decenţă și chiar eleganţă!